Un spațiu de mijloc, de trecere, care pare real și ireal în același timp. Un spațiu pentru
transformare, pentru pregătirea sufletului. Un spațiu care te obligă să te re-cunoști. Personaje
care sunt și nu sunt, pierdute în atemporal, pline și goale în același timp, aruncate în acest
spațiu. Cu cât se apropie mai mult cu atât devin mai transparente, simt că ceva se schimbă în
ei, se schimbă cu corpurile lor. Nu mai sunt carnale, materiale. Înțeleg că nici ei nu mai sunt,
că sunt morți. Și vine întrebarea: așa arată moartea? Un spațiu împreună cu niște
necunoscuți? Când realizează de fapt că sunt morți, fiecare se panichează. E mai mult decât
panică. E salvare(eliberare), e teamă, e tristețe. Realizează că spațiul e viu, că spațiul
relaționează cu ei, îi face să își dorească să ajungă mai „sus”, îi face să fie nehotărâți, să țipe,
să descopere ideea de atingere sau de respirație comună, îi face să își amintească, să se
oglindească unii în alții ca apoi să se poată elibera, să se poată transforma.

Distribuție:
Teodora Tudose
Andrei Cristea
Cătălina Oance
Anca Stoica
Antonia Itineanț

Scenografie și lighting design: Miruna Croitoru
Muzică originală: Ovidiu Zimcea și piese de: Valgeir Sigurosson și Keaton Henson
Profesori coordonatori: lect. univ. dr. Elena Zamfirescu și lect. univ. dr. Andreea Duță
Concept și coreografie: Antonia Itineanț