Un om se întoarce în țara lui, zace undeva pe stradă și moare. Oamenii trec pe lângă moarte neatenți, resemnați, scârbiți sau nepăsători. Aceasta este povestea din ”Afară, în fața ușii”, text cu subtitlul ”O piesă pe care niciun teatru nu o va produce și niciun public nu va vrea să o vadă”. Rămând fidel acestei devize, sepctacolul își propune să deschidă, cu violență, ochii spectatorului asupra faptului că existența noastră, așa cum este organizată, reprezintă o crimă. Trăim într-o lume construită pe suferința celorlați, și ne plimbăm liniștiți, cu ochii închiși, printre cadavre. Suntem criminali, nu pentru că am fi în mod direct vinovați de vreo crimă, ci deoarece suntem responasbili pentru semenii noștri, ca membri ai omenirii. Spectacolul este un manifest pentru asumarea responsabilității față de ceilalți si pentru construirea unei lumi în care faptul de a trăi să nu fie o crimă.